Creare rază vizuală
Acest instrument identifică zonele pe care un observator le poate vedea, compunând topografia suprafeţei. Locaţiile punctului de intrare poate reprezenta fie observatorii (cum ar fi oameni de la nivelul solului sau din puncte de observaţie situate în foişoare de foc) fie obiectele observate (cum ar fi turbine eoliene, turnuri de apă, vehicule sau alţi oameni). Rezultatele definesc zonele care pot fi văzute din locaţiile observatorilor.
Atât observatorii, cât şi obiectele observate pot avea o oarecare înălţime deasupra nivelul solului, iar această înălţime este utilizată pentru stabilirea vizibilităţii. De exemplu, o rază vizuală calculată pentru turbine eoliene de 300 ft şi oameni cu înălţimea de 6 ft stând în picioare la nivelul solului va fi, de regulă, mai mare decât o rază vizuală calculată pentru turbine eoliene de 200 ft şi oameni cu înălţimea de 5 ft.
Stratul tematic cu rezultate înregistrează de câte ori poate fi văzută fiecare locaţie de celulă din rasterul suprafeţei de intrare de către punctele de observare de intrare. Celulele care nu sunt vizibile primesc valoarea NoData.
Dacă se bifează Utilizare extindere curentă a hărţii, vor fi analizate doar suprafaţa raster şi punctele de observatoare vizibile din extinderea curentă a hărţii. Dacă nu se bifează, toate punctele de observatoare din stratul tematic introdus vor fi analizate, chiar dacă se află în afara extinderii curente a hărţii.
Suprafaţă elevaţie
Suprafaţa de elevaţie care va fi utilizată pentru calculul razei vizuale.
Dacă unitatea verticală a suprafeţei de intrare este diferită de unitatea orizontală, cum ar fi atunci când valorile de elevaţie sunt reprezentate în ft dar sistemul de coordonate este în metri, suprafaţa trebuie să aibă definit un sistem de coordonate verticale. Acest lucru se întâmplă deoarece instrumentul utilizează unităţile verticale (Z) şi orizontale (XY) pentru a calcula un factor Z pentru analiza razei vizuale. Fără un sistem de coordonate verticale, prin urmare fără informaţii disponibile despre unitatea Z, instrumentul va presupune că unitatea Z este aceeaşi cu unitatea XY. Rezultatul acestui lucru este că factorul Z intern de 1.0 va fi utilizat pentru analiză, ceea ce poate oferi rezultate neaşteptate.
Suprafaţa de elevaţie poate fi un număr întreg sau un punct mobil.
Obiecte spaţiale punctuale care reprezintă locaţiile observatoarelor
Obiectele spaţiale de tip punct care reprezintă locaţiile observatorilor la calculul razelor vizuale.
Optimizare pentru
Metoda de optimizare care va fi utilizată pentru calculul razei vizuale.
- Speed — Această metodă optimizează viteza de procesare, reducând o parte din acurateţea rezultatului în favoarea performanţelor superioare. Aceasta este setarea implicită.
- Accuracy — Această metodă este optimizată pentru acurateţea rezultatelor, însă timpul de procesare este mai mare.
Distanță maximă de vizualizare
Introduceţi o distanţă hotar, unde se va opri calcularea zonelor vizibile. Dincolo de această distanţă, nu se va determina dacă punctele de observatoare şi celelalte obiecte se pot vedea reciproc.
Puteţi specifica fie o valoare numerică care reprezintă o distanţă liniară sau puteţi selecta un câmp numeric din obiectele spaţiale observatoare de intrare. Dacă este furnizat un câmp, valorile conţinute de câmp trebuie să fie în aceeaşi unitate de măsură precum unitatea xy a suprafeţei de elevaţie de intrare.
Reţineţi că valorile mai mari vor creşte timpul de calcul. În afara cazului în care se specifică acest lucru, o distanţă maximă implicită va fi calculată în baza rezoluţiei şi extinderii suprafeţei de elevaţie de intrare.
Acest parametru este util pentru modelarea anumitor fenomene. De exemplu, prin limitarea extinderii de vizibilitate, puteţi modela condiţii meteo, precum ceaţa uşoară. În mod similar, restricţionarea extinderii de vizibilitate vă poate oferi un oarecare control asupra momentului zilei, prin aproximarea efectului înserării.
Distanță maximă de vizualizare
Distanţă minimă de vizualizare
Introduceţi o distanţă unde va începe calcularea zonelor vizibile. Celulele de pe suprafaţa mai apropiată decât această distanţă nu sunt vizibile în rezultat, dar pot bloca în continuare vizibilitatea celulelor dintre distanţa de vizualizare minimă şi maximă.
Puteţi specifica fie o valoare numerică care reprezintă o distanţă liniară sau puteţi selecta un câmp numeric din obiectele spaţiale observatoare de intrare. Dacă este furnizat un câmp, valorile conţinute de câmp trebuie să fie în aceeaşi unitate de măsură precum unitatea xy a suprafeţei de elevaţie de intrare.
Acest parametru este util pentru controlul suprafeţei de analiză a razei de vizualizare la o distanţă specifică faţă de observator. De exemplu, dacă evaluaţi vizibilitatea de pe o clădire până la un parc îndepărtat, puteţi seta o distanţă minimă de vizualizare pentru a exclude suprafeţele apropiate care nu prezintă interes, sporind, astfel viteza de procesare.
Distanţă minimă de vizualizare
Distanţa este 3D
Specificaţi dacă parametrii distanţei de vizualizare minime şi maxime sunt măsuraţi tridimensional sau mai simplu, bidimensional. Atunci când opţiunea este bifată, distanţele de vizualizare sunt tratate ca distanţe 3D. Atunci când nu este bifată, sunt tratate ca distanţe 2D.
O distanţă 2D este distanţa liniară simplă măsurată între un observator şi ţintă utilizând locaţiile proiectate la nivelul mării. O distanţă 3D oferă o valoare mai realistă luând în considerare înălţimile relative.
Elevaţia locaţiilor observatoarelor
Introduceţi elevaţia locaţiilor observatoarelor.
Puteţi specifica o valoare numerică care reprezintă elevaţia tuturor observatoarelor sau un câmp care reprezintă elevaţia fiecărui observator. Dacă este furnizat un câmp, valoarea conţinută de câmp trebuie să fie în aceeaşi unitate precum unitatea Z a suprafeţei de elevaţie de intrare.
Elevaţia locaţiilor observatoarelor
Înălţimea observatoarelor
Introduceţi înălţimea locaţiilor dvs. de observatoare deasupra nivelului solului.
Puteţi specifica o valoare numerică pentru înălţime sau un câmp numeric din obiectele spaţiale observatoare de intrare. Dacă este furnizat un câmp, valoarea conţinută de câmp trebuie să fie în aceeaşi unitate de măsură precum unitatea de măsură z a suprafeţei de elevaţie de intrare.
Valoarea implicită este 6 ft. Dacă priviţi dintr-o locaţie elevată, precum un turn de observaţie sau o clădire înaltă, utilizaţi în schimb respectiva înălţime. În timpul calculului razei vizuale, această valoare este adăugată la elevaţia observatorului, dacă este specificată; altfel, este adăugată la valoarea z a suprafeţei interpolate.
Înălţimea observatoarelor
Înălţimea ţintei
Introduceţi înălţimea structurilor sau oamenilor situaţi la nivelul solului, utilizaţi pentru stabilirea vizibilităţii.
Puteţi specifica o valoare numerică pentru înălţime sau un câmp numeric din obiectele spaţiale observatoare de intrare. Dacă este furnizat un câmp, valoarea conţinută de câmp trebuie să fie în aceeaşi unitate de măsură precum unitatea de măsură z a suprafeţei de elevaţie de intrare.
Raza vizuală rezultată identifică acele zone în cadrul cărora un punct de observator poate vedea aceste obiecte la sol. Viceversa este, de asemenea, valabilă; celelalte obiecte de la sol pot vedea un punct de observator.
În continuare, vă prezentăm câteva exemple de setări pentru înălţimea ţintei:
- Dacă punctele dvs. de intrare reprezintă turbine eoliene şi doriţi să stabiliţi de unde pot vedea turbinele oamenii care stau în picioare la nivelul solului, introduceţi înălţimea medie a unei persoane (aproximativ 6 ft).
- Dacă punctele dvs. de intrare reprezintă foişoare de foc având puncte de observaţie şi doriţi să stabiliţi care turnuri de observaţie pot vedea o dâră de fum cu înălţimea de 20 ft sau mai mare, introduceţi 20 ft în dreptul înălţimii ţintei.
- Dacă punctele dvs. de intrare reprezintă puncte de observare a peisajului situate de-a lungul unor drumuri sau cărări şi doriţi să stabiliţi de unde pot fi observate turbinele eoliene cu înălţimea de cel puţin 400 ft, introduceţi 400 ft în dreptul înălţimii.
- Dacă punctele dvs. de intrare reprezintă puncte de observare a peisajului şi doriţi să stabiliţi ce suprafaţă situată la nivelul solului pot vedea oamenii ce stau în picioare la punctul de observaţie, introduceţi zero pentru înălţimea ţintei.
Înălţimea observatoarelor
Înălţimea de ieşire care va deveni vizibilă
Numele rezultatului ieşirii deasupra nivelului solului (AGL). Rezultatul AGL este un raster în care fiecare valoare de celulă este înălţimea minimă care trebuie adăugată unei celule care altfel nu este vizibilă pentru a o face vizibilă pentru cel puţin un observator. Celulele care erau deja vizibile vor primi 0 în acest raster de ieşire.
Nume strat tematic rezultat
Acesta este numele stratului tematic ce va fi creat în Resursele mele şi va fi adăugat pe hartă. Numele implicit se bazează pe numele instrumentului şi numele stratului tematic de intrare. Dacă stratul tematic rezultat există deja, vi se va solicita să furnizaţi un alt nume.
Puteți specifica numele folderului în Resursele mele unde se va salva rezultatul folosind caseta drop-down Salvați rezultatele în.